inechități

Cred că feminismul, una dintre realitățile cu care ne confruntăm zilnic, provoacă în noi varii reacții culturale, de la simpatie, toleranță, acceptare, pînă la ridicare din sprîncene, miștocăreală sau chiar opoziție fermă. Și e OK. Suntem construiți diferit, venim din medii diferite și înglobăm inconștient diverse preconcepții/prejudecăți. Dar rolul feminismului nu poate fi negat: de [...]

absentă

Pentru mine solstițiul de vară a însemnat întotdeauna mai mult decît cea mai lungă zi a anului, deși curgerea asta învolburată a timpului mă sperie: cînd au trecut șase luni? eu unde eram? de ce am rămas în urmă? Ziua asta are un farmec discret, adus de demult, de parfumul teilor, furia ploilor de vară, [...]

plăceri de duminică

Ca de obicei, Sasha a suplinit alarma telefonului cu tenacitate; cu gheruțele lui extrem de ascuțite m-a zgîndărit pînă m-am dat jos din pat să-l hrănesc, bombănind prin casă că tare aș fi vrut să mai dorm. Dar îi sunt recunoscătoare, pentru că ador dimineața în general, cea de weekend în special. Mi-am luat cafeaua [...]

despre voluntariat

La cîteva zile de la închiderea școlilor a apărut un filmuleț devenit viral în care o mămică din Israel ruga - dar ferm - profesorii să o lase mai moale cu temele, mai ales cu fracțiile, care la o adică nici măcar nu sunt reale. Și avea dreptate. Fracțiile nu sunt reale, așa cum alte [...]

enculturation

Am întîlnit acest termen pentru prima dată în 2007, cînd am demarat un proiect educațional cu niște parteneri olandezi. La inițiativa lor. (I-am bombardat cu atîtea întrebări și dileme, încît mi-au zis: ce vrei tu să faci, metodele astea nu se pot aplica decît dacă se schimbă ceva profund structural în viziunea sistemului educațional. Hai [...]

altfel de prietenii (partea a treia)

După Nono a trebuit să dezinfectez casa în întregime și să aștept cîteva săptămîni bune să moară virusul. Am scăpat de părul de pisică de pe haine, iar casa, după foarte mult timp, sclipea de curățenie acum că toate lucrurile stăteau la locul lor. Dar resimțeam un gol, o absență de neînlocuit. Urmăream postările de [...]

altfel de prietenii (partea a doua)

La scurt timp după moartea bietului Pondo, aflasem că o asociație ce se ocupă de protecția animalelor venea în weekenduri în Parcul Vînătorilor, deci puteam adopta. Așa că ne-am întors acasă cu un ghemotoc alb cu pete roșcate, lipicios și torcăreț nevoie mare. Fecioru-meu mic avea doi ani pe atunci, tot ce putea scorni el [...]

altfel de prietenii (partea întîi)

Încă din fragedă copilărie mi-a plăcut să-mi petrec timpul printre animale. Am învățat să alerg împreună cu un câine roșcat și jucăuș, pe care îl cam foloseam ca pernă și care l-am botezat Calul, cutreierînd prin rîpa din spatele curții unchiului meu de la țară. Cînd vedea că mă dezmeticesc dimineața, bunica îmi aducea pisica [...]

sweet freedom

Azi-dimineață mă întorceam de la cumpărături și din greșeală am urcat până la etajul trei. Mergeam pe coridorul îngust și prost luminat când hop! două biciclete parcate frumos în fața unei uși din dreapta, una albastră, cealaltă roșie. Mi se potrivea aia roșie și brusc m-am proiectat în alt timp, pe alte meleaguri. Era o [...]

pastel

Ani de zile a trebui să-mi setez alarma la ore alarmante - 4 dimineața sau poate 6.30, și asta chiar și în concediu. Ca să mă încadrez în termenele auto-impuse și să lucrez la traduceri sau alte proiecte. Opream alarma și mă smulgeam din somn cu o cafea tare care uneori se prelungea. Apoi deschideam [...]

%d bloggers like this: