despre feminitate

Mult timp mi-am dorit să fiu băiat. Credeam că așa m-aș fi bucurat de mai multă libertate. De altfel, în vacanțe îmi petreceam timpul mai mult cu băieți, fete de vârsta mea nu prea erau prin vecini.

Din cauza unei accidentări la mâna stângă, mama nu și-a putut folosi bine degetele. Așa că n-a putut să mă învețe îndeletnicirile tipic feminine: împletit, brodat, cusut etc. Nu mi-am dezvoltat inteligența asta tactilă, căminul meu nu are decorațiuni, sunt adepta minimalismului, am senzația că mă sufoc în case ticsite de mobilă, tot felul de obiecte, Vreau lumină, spațiu, libertate de mișcare.

Pentru că sunt o fire comodă, vreau să pot face curat rapid și eficient, triez periodic diverse lucruri, pe cele inutile le donez/vând (inclusiv cărțile citite!) sau le arunc.

Nu m-au pasionat niciodată țoalele sau obiectele de machiaj. Mă hotărăsc rapid cu ce să mă îmbrac, în funcție de vreme. Cred că un om poate trece vara lejer cu câteva tricouri și jeanși, fetele cu vreo două trei fustițe sau rochițele pe lângă tricouri și pantaloni. Admir fetele la patru ace, mie însă nu-mi surâde deloc să mă pregătesc de la jumătate de oră în sus să ies din casă. În plus, nu mă pot obișnui cu fața mea machiată.

De altfel, pentru am fost încă din adolescență foarte slabă și fără forme, am dezvoltat și complexele aferente. Am purtat zeci de ani mărimi foarte mici și în multe cazuri îmi cumpăram haine de la copii. Multe aveau sclipici sau alte briz-brizuri, așa că am optat pentru cele mai simple haine, ideal fără desene.

Stilul meu vestimentar? S-a dezvoltat în funcție de disponibilitate, nu de ce aș fi vrut. Haine mai mult de la copii, care să se așeze bine pe corpul meu, să aibă culori deschise, fuste sau rochii cu o palmă deasupra genunchilor, care să-mi evidențieze talia, poate o eșarfă sau un șal și cam gata.

Însă, privind femeile din Trafalgar Square, am luat lecții de feminitate. Cu talii diferite, diverse forme mai mult sau mai puțin voluptuoase, femei frumoase sau mai puțin frumoase, toate erau curate și îmbrăcate cu fuste sau rochii simple, de zi. Nimic ostentativ, totul simplu și curat.

Cred că emanăm o altfel de energie dacă purtăm fuste sau rochii. Repet, fiind adepta simplicității, cred că ținutele simple dar feminine, chiar fără bijuterii, machiajul discret, corpul curat și împrospătat avantajează orice femeie.

Feminitatea nu e doar o aparență, e o atitudine. Cred că implică și un pic de blândețe, un pic de grație sau decență, un vocabular care să evite injuriile și grosolăniile – viața e grea și nu foarte fumoasă uneori, de ce s-o întunecăm cu violențe verbale? – un pic de farmec personal. O atitudine care ar trebui să facă plăcere, nu să lase lumea indiferentă sau chiar s-o respingă.

Nu frumusețe, feminitate. Și femeile mai puțin frumoase pot fi feminine. Nu cochete, feminine.

Poate pentru că feminitatea e starea de bine pe care o emanăm fără să știm sau de ce nu căutat. E un atribut pe care viața ni l-a oferit doar nouă, femeilor. De ce să fugim de ea?

În esență, feminitatea este accceptarea corpului, iubirea lui, cine știe, poate un soi de maturitate, de armonie cu tot ce am devenit. Feminitatea se așază bine pe noi, nu-i așa?

Leave a comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: