este liberul arbitru o iluzie?

OK, încă n-am găsit un răspuns pe care să-l accept în întregime legat de liberul arbitru, încă am dubii.

În teorie, liberul arbitru implică existența libertății alegerii acțiunii nu doar ca stare mentală, ci și care se materializează în acțiune. Fără constrângeri.

Pare simplu, tot în teorie. Doar că pentru mine nu e deloc ușor. Există acest liber arbitru, sau e mai degrabă o chestiune ce ține de statistică, probabilități, sau poate chiar de personalitatea umană? (dar nu exclusiv umană)

De exemplu, liberul arbitru al acțiunii: sunt fumătoare pasionată, creierul meu decide că vreau să-mi aprind o țigară, iar electroencefalograma înregistrează cât se poate de precis activitatea neuronală, poate la nivel de câteva sute de milisecunde, dar stai, mintea conștientă decide să nu dea curs acestei acțiuni.

Cu alte cuvinte, am libertatea de a decide conștient dacă să concretizez deciziile luate de inconștient sau nu. Foarte fain, după părerea mea, dar dacă e o problemă de statistică? adică, 50% șanse să fumez, 50% șanse să amân momentul sau chiar să reprim această dorință. Pentru că ar mai exista oare inhibiția? abstinența? moralitatea?

Pe de altă parte, când relaționez liberul arbitru de libertatea gândirii (și nu știu dacă această relaționare e corectă din punct de vedere logic), apar noi întrebări.

Gândesc ce vreau, sau ce sunt predispusă să gândesc? Decid eu, sinele meu (inconștientul și mintea conștientă) ce gândesc, sau dacă aș fi analizată intens gândurile astea ar fi 99,9% predictibile? și IA sau un simplu expert în statistică ar lămuri dilema?

Îmi vine greu să accept faptul că liberul arbitru este o iluzie, cred că omul se dezvoltă, și dacă în trecut decidea să omoare o muscă enervantă, astăzi poate alege să deschidă geamul pentru biata creatură.

Eu numesc asta un drum firesc, dar sinuos, spre ceea ce Maslow numea “autoactualizare”, În paranteză fie spus, sună ca naiba în românește, dar în fine, știți despre ce este vorba.

Pe scurt, chiar dacă creierul inconștient ia decizii cu ceva timp înainte de a realiza mintea conștientă, eu prefer să cred că partea conștientă din noi nu este sclavul inconștientului. Are și ea un cuvânt de spus.

Uite o concluzie care îmi place: prefer să cred, aleg să cred.

Și gata cu dilemele pe astăzi.

Leave a comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: