despre ploaie

Când pleci de acasă la aceeași oră și ai același traseu de ceva timp, te întâlnești invariabil cu aceiași oameni. E o rutină relativ fixă, poate diferă mici detalii, dar e și un soi de complicitate în zâmbetul celor întâlniți, de acum aproape că ne salutăm deși nu am interacționat niciodată.

O mamă mereu grăbită strângând mânuța fetiței un pic prea tare, doamna de la chioșcul de ziare care așază noutățile pe stand, un nevăzător cercetând cu bastonul trotuarul din stânga, părinți, bunici și elevi mergând spre școală, persoane zgribulite în stația de tramvai, Și bineințeles, noi.

Astăzi plouă. Domnul cu baston alb privea spre cer, toți ceilalți păreau enervați de plouă. Cel mai mult, cei din mașini.

Nu suntem obișnuiți cu ploaia și puțini o apreciază. Până și limba română e destul de săracă în denumiri de tipuri de ploi. Pentru că ce avem noi, ploaie de vară, ploaie de toamnă, torențială, mocănească, mocnită, rupere de nor, iar dacă plouă foarte fin spunem că burează. Foarte rar, moină.

Altfel, traficul devine foarte agresiv pe ploaie, toți comentează nemulțumiți, o stare de somnolență, de indispoziție, de lipsă de chef. Asta dacă ploaia de decentă.

Dacă devine torențială și durează peste o oră, infrastructura e depășită, tramvaiele sunt retrase, ambuteiaje, devărsări de apă etc.

E toamnă. E de așteptat.

Ploaia poate avea efectul de a aduna oamenii la o cafenea să zicem. De a-i apropia. Îi poate îmbia să se întâlnească mai des, măcar să se adăpostească împreună. Să (se) asculte mai mult. Îi poate determina să creeze o atmosferă caldă. Calmă. Să se bucure împreună de o ceașcă de cafea. De ceai. De o gustare caldă. Ceva dulce.

În casă, la îmbrățișări. La timp petrecut împreună. Cel puțin la somn.

Ploaia ar putea însemna o ieșire din ritm. Din rutină, dacă tot nu suntem obișnuiți. Un moment de respiro. O pauză. O așteptare. Un timp ce trebuie umplut.

Pe mine mă face să-mi doresc să ascult muzică soft. Să privesc des pe geam. Să caut o stare de confort.

Oricum, ploaia cred că ne invită să ne căutăm prezența.

E un semnal al naturii. Un cadou. O invitație la comunicare. Pentru unii, la contemplare. O terapie multisenzorială: aer mai proaspăt, mai moale, mai rece, zgomote mai difuze, ritmul ploii, lumina diferă, nevoia de confort, de apropiere, de cuvinte mai puține, de privit și ascultat mai mult.

Sau de retragere.

Leave a comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: