educația sexuală în școală?

Iată că revine scandalul legat de introducerea educației sexuale în școală și iar se scindează opinia publică în tabere ireconciliabile. Dar ne-am obișnuit deja, nu? Deocamdată proiectul de lege este blocat în coaliție, rămâne de văzut ce parcurs va avea.

Bineînțeles, cadrele didactice își vor alege o tabără. Asta e de înțeles, cu toții avem opinii și puncte de vedere. Și nu e simplu deloc, câtă vreme sintagma aceasta, “educație sexuală”, provoacă reacții atât de vocale. Pe unii îi sperie, pe alții îi îngrijorează de-a binelea, pe mine mă întristează.

Stai puțin, domnule, se vorbește despre obligativitatea introducerii programelor de educație pentru viață și sănătate, inclusiv educație sexuală cel puțin o dată pe semestru și avem scandal? Unde este problema?

Întreb și eu, este posibil să se plece de la premiza greșită? Adică de la prevenirea sarcinii nedorite și a bolilor cu transmisie sexuală, în loc să se pună accentul pe educație?

Educație, nu anchetă, nu medicină, nu biologie, nu igienă, nu dirigenție. Dar cum să faci educație o dată pe semestru, cât este  (minimum) obligatoriu?

Pentru că un principiu al educației este: cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

Așa că da, ar trebui introdusă o materie în sine, adică un curriculum, cu manuale, activități, fișe, exemple din multimedia, muultă dezbatere, interdisciplinaritate etc. Revin, cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Cu voluntari, care pot împărtăși copiilor experiențe din copilăria lor.

Așa cum școala a introdus în clasele I-IV disciplina “dezvoltare personală”, se poate crea și disciplina educație sexuală, abordând teme ca:

  • Cine sunt eu? Corpul meu;
  • Siguranță vs pericol;
  • Ce este permis vs ce nu trebuie permis;
  • De ce este necesară igiena?;
  • Cui semnalez pericolul?;
  • Ce este empatia și cum mă ajută?;
  • Ce înseamnă respect?

Și lista poate continua, gradual, cu informații specifice vârstei. Se va ajunge și la BTS, reproducere, sarcină, consimțământ, aspecte legale, la vârsta potrivită, eu doar am vrut să arăt că temele de mai sus pot fi tratate și în cadrul orelor de educație sexuală. Fără teamă, fără jenă, fix ca la dezvoltare personală. Dacă vrei, educație ce ține de integritatea corporală a copiilor, deci personală.

Pentru că rolul esențial al profesioniștilor de la catedră este de a forma copiii, de a le oferi informațiile, instrumentele necesare și de a le forma abilitățile pentru ca ei să devină indivizi conștienți de sine, responsabili și respectuoși, mai târziu adulți funcționali și de ce nu fericiți, nu doar consumatori de informații.

Și introducerea acestei discipline este, în opinia mea, o formă de respect la adresa copilului. Oricum va afla de la prieteni sau colegi chestii vagi și inexacte legate de sex și reproducere pentru că în mediul formal al școlii sau poate acasă acest subiect est tabu. Mai bine să fie informat adecvat, corect, să înțeleagă ce este intimitatea, ce este respectul, ce este toleranța, ce nu trebuie tolerat, ce este deviant, ce-i place și ce nu. Mai bine să i se ofere șansa de a discuta, de a-și expune opinia, gândurile și sentimentele. Și mai este o formă de responsabilizare. Astfel, copiii învață să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile lor. Că hărțuirea lasă răni adânci. Că violența e muult mai subtilă decât lasă să se vadă vânătăile.

Viața sexuală tot va începe cândva, nu e mai bine să fii informat? Să-ți cunoști corpul, să-ți creezi o intimitate? Să alegi liber, în cunoștință de cauză, cu inima ușoară, când și cu cine s-o începi?

Ce poate împiedica o școală să înscrie această disciplină, educația sexuală,  în oferta educațională, s-o includă în curriculum-ul la decizia școlii?

Educație sexuală nu înseamnă să înveți copiii să facă sex, nici să le spui cum se fac bebelușii.  Înseamnă să-i înveți să respecte integritatea corporală a celorlalți, să se cunoască, să-i educi să exprime fără anxietate ce le face plăcere și ce nu, să își internalizeze obiceiul unei igiene riguroase.

Ce se întâmplă când schimbările hormonale, deci biologice, la fete și băieți, sunt menționate trecător în cadrul unei singure ore de biologie, în clasa a VII-a?  Nu e mai bine să fie pregătiți? Nu au frământări oricum înaintea acestei ore? Nu ne dorim cu  toții să avem copii care să se simtă bine în pielea lor?

De unde atâta reticență? De ce se reduce  totul la predarea câtorva noțiuni legate de aparatul reproducător uman și poate prin liceu la înșiruirea bolilor cu transmitere sexuală și la cum se folosește prezervativul?

Știu, e un subiect delicat.

Eu totuși cred că nu ne ajută deloc dacă perpetuăm acest tabu la nesfârșit. Și nici dacă îl abordăm doar de dragul prevenirii sarcinii în rândul adolescentelor sau a bolilor cu transmitere sexuală.

Educația sexuală predată în școli nu fură inocența copiilor. Dimpotrivă, dacă este făcută adecvat, profesionist, îi pregătește pentru un viitor posibil în care oamenii nu ar mai crede că există situații în care violul poate fi justificat.

Photo by RODNAE Productions on Pexels.com

Leave a comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: