on hold

La ora la care m-am așezat să scriu, aerul moale mă învăluie ca o pătură răcoroasă și primele picături de ploaie cad pieziș, înmulțindu-se cadențat. Începe ropotul, iar lumina călătorește spre est. Doar clopotele și toaca sparg liniștea monotonă a ploii. Răzleț, cîteva mașini. Mă străduiesc să-mi pun visele în așteptare Nu-mi iese 😦 Poate […]

un altfel fel de handicap

Mie nu mi-a plăcut școala, poate și pentru că s-a întâmplat într-o eră în care nesiguranța, neștiința sau simpla greșeală era pedepsite cu violență și umilință. Dar m-am supus și am făcut ce trebuia făcut. Am vărsat multe lacrimi la caligrafie – motricitatea fină lăsa de dorit pe atunci – unde ieșeau niște litere chinuite […]

inechități

Cred că feminismul, una dintre realitățile cu care ne confruntăm zilnic, provoacă în noi varii reacții culturale, de la simpatie, toleranță, acceptare, pînă la ridicare din sprîncene, miștocăreală sau chiar opoziție fermă. Și e OK. Suntem construiți diferit, venim din medii diferite și înglobăm inconștient diverse preconcepții/prejudecăți. Dar rolul feminismului nu poate fi negat: de […]

plăceri de duminică

Ca de obicei, Sasha a suplinit alarma telefonului cu tenacitate; cu gheruțele lui extrem de ascuțite m-a zgîndărit pînă m-am dat jos din pat să-l hrănesc, bombănind prin casă că tare aș fi vrut să mai dorm. Dar îi sunt recunoscătoare, pentru că ador dimineața în general, cea de weekend în special. Mi-am luat cafeaua […]

enculturation

Am întîlnit acest termen pentru prima dată în 2007, cînd am demarat un proiect educațional cu niște parteneri olandezi. La inițiativa lor. (I-am bombardat cu atîtea întrebări și dileme, încît mi-au zis: ce vrei tu să faci, metodele astea nu se pot aplica decît dacă se schimbă ceva profund structural în viziunea sistemului educațional. Hai […]

altfel de prietenii (partea a treia)

După Nono a trebuit să dezinfectez casa în întregime și să aștept cîteva săptămîni bune să moară virusul. Am scăpat de părul de pisică de pe haine, iar casa, după foarte mult timp, sclipea de curățenie acum că toate lucrurile stăteau la locul lor. Dar resimțeam un gol, o absență de neînlocuit. Urmăream postările de […]

altfel de prietenii (partea a doua)

La scurt timp după moartea bietului Pondo, aflasem că o asociație ce se ocupă de protecția animalelor venea în weekenduri în Parcul Vînătorilor, deci puteam adopta. Așa că ne-am întors acasă cu un ghemotoc alb cu pete roșcate, lipicios și torcăreț nevoie mare. Fecioru-meu mic avea doi ani pe atunci, tot ce putea scorni el […]

altfel de prietenii (partea întîi)

Încă din fragedă copilărie mi-a plăcut să-mi petrec timpul printre animale. Am învățat să alerg împreună cu un câine roșcat și jucăuș, pe care îl cam foloseam ca pernă și care l-am botezat Calul, cutreierînd prin rîpa din spatele curții unchiului meu de la țară. Cînd vedea că mă dezmeticesc dimineața, bunica îmi aducea pisica […]