plăceri nevinovate

Tăcerile mele sunt plăceri nevinovate. Neobservate. Ca azi-noapte, singură în balcon, cu broaștele, zgomotul înfundat al traficului, vîntul, praful și luna oranj, enormă și vie pe cer, înghițind un nor mare și negru. Ca pe plajă, pe cerșaf, cu ochii pierduți în mare și lăsînd muzica să vină la mine și soarele fiebinte să-mi prăjească …